Auzi vântul, apoi îi simți puterea, pe măsură ce camera îl urmărește cum modelează coroana galben-roșiatică a unui copac. E toamnă, iar vântul răpește copacului, în fiecare moment, un număr tot mai pare de frunze. Ca și cum un uriaș ar sufla într-o păpădie gigantică.
Camera se oprește, ca din întâmplare, peste una dintre frunzele ce stau sa plece în marea călătorie către pământul de la rădăcinile copacului. O privim cum se zbate, cum se desprinde de ramură și cum se rotește, ușor, spre locul unde mii de alte frunze o așteaptă să le țină de urât.
Imaginea focalizează apoi pe banca de sub copac, către care frunzele cad ca-ntr-o ninsoare de aramă. Pe bancă, un tânăr privește în jur și, în timp ce camera îi arată mai bine chipul, el își spune povestea. La început, pare că se bâlbâie de parcă nu și-ar găsi cuvintele. Își revine repede, iar privirea i se fixează spre obiectivul camerei și vocea i se aude clar:
– Prietenia e un suflet ce trăiește în două corpuri deodată, spune el, ridicând ambele palme, pentru însufleți ideea. Am auzit asta undeva și nu-mi iese din minte. Ce-ar putea fi sufletul și cum s-ar putea el muta, mai ușor, dintr-un corp în două corpuri? Gândește-te puțin!
Prietenii împart emoții. Le transmit de la unul la celălalt, le înțeleg și discuta, le disecă și le transformă, împreună, într-o experiență. Cred că ea, acea experiență, e, de fapt, ceea ce noi înțelegem prin prietenie. Poate și de asta prietenii, oricât ar lipsi unii de lângă ceilalți, regăsesc mai apoi, la viitoarea întâlnire, același sentiment ce-i lega în trecut. Experiențele se uită greu. Înțelegeți unde vreau să ajung? Prietenia e, în mintea mea, emoție împărtășită. Bucurii, dezastre, zile de plictiseală ori trudă maximă, toate se împart cu celălalt și devin, astfel, subiect al unei experiențe comune. Sufletul se mută dintr-un corp în două sau mai multe, deodată. Și adevărul ăsta poate să aibă multe implicații.
Tânărul se ridică de pe bancă, iar puloverul ruginiu pe care îl poartă pare a fi construit din același material ca frunzele. Se așază pe pământ, chiar sub copac, iar privirea lui urmărește jocul frunzelor ce cad, în timp ce vocea i se aude clar:
– M-am gândit întotdeauna cum se poate construi un prieten, dacă ar fi să ai toate resursele din lume. Cum începi? Din ce îl zidești? Cu mulți ani în urmă, au apărut în lume servicii care închiriau doritorilor prieteni pentru ocazii diferite. Era un fals grosolan, evident, dar oamenii aveau nevoie de prieteni care să nu dezerteze ușor. Apoi, au apărut tehnologiile deep-fake, ce ofereau iluzia unei discuții cu orice personaj al lumii. Vrei să-l vezi pe Walt Disney spunând povești pentru copii? Sigur, se rezolvă, spune povestea și Walt o va citi fără probleme.
Au apărut și tehnologii de profilare ce încearcă să înțeleagă din ce se compune personalitatea cuiva. Dacă îi citești mesajele scrise în social media, dacă îi observi like-urile, paginile pe care le vizitează, prietenii pe care și i-a făcut, începi să construiești pe baza acestor informații. Filmele pe care le vede, muzica pe care o ascultă, felul în care se aprinde atunci când citește subiecte ce enervează. Poți deduce multe de aici. Personalitatea unui om nu trebuie să fie totalitatea lucrurilor care-l definesc. Nu. Poate fi o construcție mai mică, nișată, țintită pe nevoia pentru care ai ridicat-o.
Pe măsură ce vorbește, camera se muta înapoi, tot mai înapoi, cuprinzând omul și copacul, într-o imagine ireala, marcată de zăpada arămie ce cade continuu.
– Dacă frunza și copacul ar fi prieteni, am putea vedea lumea, prin ochii lor, din două ipostaze. În ambele, unul se desparte de celălalt, fie că rămâne pe loc, fie că pleacă într-o călătorie fără întoarcere.
Dacă, însă, povestea e mai mult decât atât? Dacă frunza, atunci când pleacă, îi lasă copacului experiența pe care el o va transmite, la primăvară, mugurilor ce tocmai se nasc? Dacă așa, din frunză în frunză, copacul își păstrează un prieten pe care-l are de când lumea?
În imagine apar, una după alta, siluete ale vorbitorului de la momentul când era așezat pe bancă ori de când s-a ridicat. Și siluetele continua să apară, de parcă în drumul său de la banca la copac, omul nostru și-a lăsat, în urmă, zeci de versiuni mai vechi.
– Noi, oamenii, ne schimbăm dramatic de-a lungul timpului. Doar că nu ne dăm seama. Trecem, fiecare dintre noi, din omul de ieri în omul de astăzi și facem asta de mai multe ori decât am vrea să recunoaștem. Suntem omul 1, apoi evoluăm, devenim omul 2. Și tot așa. Și acum intervine partea interesantă. Ce-ar fi dacă, prin intermediul unei aplicații super deștepte, personalitatea acestor oameni ar putea construi un prieten virtual pe care, de cate ori evoluăm, să îl luăm cu noi? E mai simplu decât să construiești prieteni virtuali din alte persoane. Datele noastre ne aparțin, nu va trebui să le dezvăluim, niciodată, altcuiva.
Așa începe magia. Ai fi prieten cu versiunea ta din copilărie? Dar cu cea de la liceu ori cu cea de acum 20 de ani? Poate da, poate nu. Dar, într-un fel sau altul, cred că ți-ar prinde bine să vorbești cu acei oameni. Sunt sigur ca ai vedea viața altfel, că ți-ai aduce aminte de visurile de atunci, că ți-ai focaliza mai bine viața sau, cine știe, ai reuși, așa, să rămâi mereu pe drumul cel bun.
Noi, oamenii, suntem exact cum e copacul din spatele meu. Ne naștem, înfrunzim și apoi, din timp în timp, ne pierdem frunzele ca să putem renaște într-o altă formă. Prin invenția companiei noastre, putem rămâne prieteni cu oamenii care au locuit în mintea noastră în trecut. Putem învăța de la ei, putem construi pe fundația pe care ne-o oferă. Așa, fiecare vom dobândi, deodată, zeci de prieteni care ne știu mai bine decât oricine altcineva.
Nu asta ne dorim toți?
–
Îți mulțumim că ne citești. Povestirile noastre sunt menite să lanseze provocări, nu să câștige premii literare. În fond, lumea evoluează, fie că vrem, fie că nu. Iar viitorul ne va pune față în față cu lucruri pe care, într-un fel sau altul, va trebui să ni le imaginăm de pe acum pentru a le putea înțelege și integra în viața noastră, când va fi cazul. Ne auzim, în curând, cu un alt text. Prima povestire din serie se poate citi la această pagină.
