Povestea noastră începe cu mai bine de 4 ani în urmă, când el, Fondatorul, și-a pus în minte să rezolve încă o mare problemă a lumii. În fond, rezolvase multe dintre celelalte, așa că avea nevoie de provocări noi. A plătit studii nenumărate, a construit un întreg mecanism de sondare a opiniei publice, ajutat fiind de rețeaua socială pe care o inventase cu mulți ani în urmă.
Când au venit rezultatele, pe ecran erau scrise 3 rânduri, toate ca răspunsuri la o întrebare simplă: ”Dacă ar fi să aducem la viață un personaj care există doar în imaginația oamenilor, în scopul de a rezolva problemele omenirii, care credeți că ar fi acest personaj?”.
Pare că, până să ajungă la cele 3 răspunsuri de pe foaie, au existat dezbateri filosofice, morale, religioase chiar, în rândul societății. Nu se putea răspunde numind personaje religioase, pentru că ele se presupune că au existat, deci nu trăiesc doar în imaginația oamenilor. S-au petrecut scandaluri inter-generaționale, s-au pus pe hârtie cuvinte grele care au arătat că ei, oamenii, au preferințe și idei diferite asupra personajelor care ar putea schimba soarta lumii.
Apoi, după luni bune de agregare a rezultatelor, fondatorului i-au fost prezentate trei nume:
- Moș Crăciun
- Superman
- Peștișorul de aur.
Scandalul de după a fost și mai mare decât cel de dinainte. Adică, să cheltui aproape un miliard de dolari pentru un studiu și să afli că oamenii își doresc să se trezească la viață Moș Crăciun, Superman sau Peștișorul de aur? Dacă e așa, de ce nu poate învia și Duhul din Aladdin? Sau Samantha, vrăjitoarea din sitcom-ul anilor 60?
Fondatorului, însă, nu i-a păsat despre aceste lucruri. El era, de ceva vreme, deasupra vremurilor și oamenilor. Și tocmai și-a ales misiunea vieții lui. În fond, dacă și-a permis să investească miliarde bune într-un univers virtual pe care nimeni nu-l înțelegea cu adevărat, ce mai contau două sau trei miliarde pentru a-l învia pe Moș Crăciun.
Prima ședință a adunat aproape 200 de manageri ai companiilor pe care fondatorul le controla, în diverse domenii și tipuri de tehnologie. Erau în sală oameni care se ocupau de soluții cloud, inteligență artificială, traducere simultană, rețele sociale ori soluții de comunicații electronice, tehnologie medicală, agricultură tehnologică și multe altele.
Dar nimeni n-a vorbit. Toți erau atenți la el. Iar Fondatorul și-a construit o prezentare simplă, cu doar 5 poze, prin care și-a expus viziunea asupra viitorului. Prima imagine era cea a unui sistem informatic complex.
– N-a spus nimeni că Moș Crăciun ar trebui să fie umanoid. Nici măcar că ar trebui să fie palpabil. Poate fi o tehnologie, nu? Un soi de interfață care leagă între ele multe alte sisteme mai mici, care oferă o agregare a fluxurilor dintre aceste sisteme, care găsește soluții inteligente și multe altele. De asemenea, sistemul ar putea include elemente precum baze de date cu informații despre dorințele și preferințele destinatarilor, astfel încât să se poată livra cadourile potrivite fiecărui destinatar în parte.
În sală, oamenii dădeau din cap și recunoșteau că, evident, ideea nu e rea. Moș Crăciun putea fi un sistem tehnologic descentralizat care îndeplinește funcții complexe.
În acest timp, fondatorul trecu la slide-ul următor. Pe ecran, apăru o imagine nouă.
– Moș Crăciun ar putea fi, simplu, doar o companie de curierat. Cumva, oamenii au, chiar ei, toate resursele necesare pentru a rezolva problemele lumii. E nevoie doar de o legătură între oamenii cu probleme și cei cu soluții. Dacă o companie de curierat ar fi suficient de bine construită, ar putea ajuta la compensarea acestor probleme cu soluțiile oferite de cineva. Un fel de teorie a grafurilor aplicată la Moș Crăciun.
Din nou, oamenii l-au aprobat, pentru că ipoteza nu era, nici ea, departe de realitate. Moș Crăciun putea fi o companie de curierat, dar una cu un specific anume: livra nu doar pachete, ci și soluții de tot felul.
Acest tip de Moș Crăciun ar putea funcționa prin intermediul unor sisteme de distribuție automatizate care permit livrarea rapidă a cadourilor la destinații din întreaga lume. Compania ar putea utiliza navete spațiale automate, drone sau vehicule de livrare care pot zbura sau naviga prin aer sau prin apă, pentru a ajunge rapid la destinație. Sistemele de navigare și poziționare avansate ar ajuta la asigurarea că livrările ajung la destinația corectă, poate prin intermediul unor coordonate geografice sau prin intermediul unor marcaje specifice pe care le poate citi tehnologia.
Slide-ul 3 veni cu următoarea idee.
– Moș Crăciun putea fi un ONG. Cineva care să-și propună să ajute, cu adevărat, toți oamenii lumii să-și îndeplinească o anumită dorință. În fond, e simplu, dacă aduni suficient de mulți bani, reușești să bifezi dorințele a 90% din populația globului. Mai ales că multe dintre dorințe coincid și sunt rezolvate de proiecte unice: eradicarea unor boli, introducerea de curent electric, accesul la mâncare sau servicii sanitare etc.
În sală, oamenii dădeau în continuare din cap, convinși de discursul Fondatorului. Chiar avea logică. Și erau curioși care va fi soluția aleasă. Așteptau cu nerăbdare să fie parte la un proiect atât de important pentru lume.
Pe slide-ul 4, Moș Crăciun era imaginat ca un robot.
– Moș Crăciun ar putea fi un robot, continuă discursul. Unul umanoid, oarecum similar cu personajul. Evident, în spate există o armată de astfel de roboți, dar nimeni nu trebuia să știe asta. Oamenii trebuiau să creadă că un singur robot face de toate, că el singur apare în toate țările lumii și rezolvă toate problemele care i-au fost comunicate.
După primele 4 slide-uri, lumina s-a stins, iar un reflector cu lumină caldă, galbenă, s-a așezat cuminte pe silueta fondatorului. Era momentul unei concluzii preliminare.
– M-am gândit, m-am gândit mult, de săptămâni întregi mă gândesc la soluție. Și cred că toate ideile prezentate până acum sunt proaste. Să construiești o tehnologie de mărimea celei propuse aici, să imaginezi o companie de curierat care să facă față tuturor problemelor imposibile pe care le va întâlni în lume, să gestionezi un astfel de ONG sau să depășești provocările tehnice, morale și de tot felul pe care le presupune apariția unei armate de roboti, toate astea sunt greu de pus în practică. N-avem timp pentru ele. Avem altele pe cap.
Așa că m-am gândit în continuare. Cum se poate rezolva, totuși, această problemă? Într-o noapte, în vis cred, sau eram treaz, niciodată nu știu exact când se întâmplă lucrurile astea, am avut o revelație. Și soluția s-a arătat singură. Unică soluție. Chiar nu știu cum de nu m-am gândit mai devreme la ea.
Pe ecran a apărut portretul său îmbătrânit.
Era îmbrăcat într-un costum roșu, bogat, cu o pelerină roșie ce flutura pe spate, precum cea a lui Superman. Pe cap avea un fel de scufie galbenă cu un 1 scris pe ea, iar în mână o carte cu un 14 mare, plus multe alte caractere necunoscute. Părea imaginea unui soi de trimis al divinității pe pământ. Sau un clovn cu aspirații elitiste.
– Eu voi fi Moș Crăciun, spuse fondatorul, cu imaginea ce plutea pe ecran în spatele lui, în fața unei săli ce rămăsese cu gura căscată. E o muncă grea, e complicat să rog pe cineva să facă asta, pentru că nimeni nu-și poate lua pe umerii săi povara lumii. Eu, în schimb, pot. Trebuie să o fac. E menirea mea. Voi schimba lumea așa cum n-a schimbat-o nimeni, până acum.
Detaliile planului au rămas învăluite în mister, pentru că ședința s-a terminat brusc. Fondatorul trebuia să ajungă la o altă întâlnire, așa că au rămas restul detaliilor de finalizat într-o altă zi. Atunci, acolo, se luase decizia. Restul erau doar detalii operaționale.
În anii următori, Fondatorul a fost pe coperta multor reviste, în multe articole de presă și pe buzele multor oameni. A aruncat câteva miliarde de dolari în joc, pentru ca planul lui să funcționeze.
Evident, n-a funcționat.
–
Povestea de astăzi nu e despre tehnologie, neapărat, cât despre efectele sale asupra celor care au inventat-o. Pe mulți dintre ei îi face să se simtă precum magicienii. Iar atenția publică permanentă, alături de accesul direct la fluxuri de date și soluții tehnologice imposibil de imaginat, toate dau acestor oameni aura de mici divinități ale căror puteri ar putea fi nelimitate.
Cât despre Moș Crăciun, fie să nu-l externalizăm niciodată. Sa rămână acolo, în inima și spiritul nostru, și să nu fie nevoie să ne intre vreodată, cu adevărat, pe horn. E mult mai bine așa!
Crăciun fericit!
–
Îți mulțumim că ne citești. Povestirile noastre sunt menite să lanseze provocări, nu să câștige premii literare. În fond, lumea evoluează, fie că vrem, fie că nu. Iar viitorul ne va pune față în față cu lucruri pe care, într-un fel sau altul, va trebui să ni le imaginăm de pe acum pentru a le putea înțelege și integra în viața noastră, când va fi cazul. Ne auzim, în curând, cu un alt text. Prima povestire din serie se poate citi la această pagină.
