Avea puțin peste 50 de ani și o groază de susținători aproape fanatici. Unii spuneau că e salvarea națiunii, alții că e cel mai nociv lucru care i s-ar putea întâmpla țării lor. Într-un fel, ciudat, reușise să ajungă departe, în politică, fără să fie implicat în vreun scandal major și, dincolo de orice, nimeni nu îi putea atribui vreun defect evident, altul decât stilul absolut original în care se prezenta la discuțiile publice.
În acea zi, urma să pună în fața electoratului său ideea la care lucrase în ultimii ani, în secret. Schimbarea de care depindea bunul mers viitor al societății. Se gândise mult dacă ar fi util să facă anunțul altfel decât obișnuia deja, apoi a decis, scurt, că nu e cazul.
Așa că, astăzi, stătea în fața camerei și se pregătea pentru cea mai importantă sesiune de streaming online din viața lui. Dacă, până acum, oamenii îl văzuseră ca pe un politician care combătea bine, care nu avea frică de adversar, care spunea lucrurilor pe nume, care avea o părere, deși uneori nu știa prea bine subiectul în discuție, de data asta vor vedea un alt om. De data asta, îl vor vedea pe inovatorul care își dorise, mereu, să fie. Salvatorul, eroul pe care, ani de-a rândul, cărțile de istorie îl vor aminti drept întemeietor al unei lumi noi.
Își aranja părul și se gândea la puterea pe care avea să i-o dea noua sa imagine. La cât de mult se vor schimba ceilalți atunci când vorbesc cu el. Se și imagina în mijlocul unei comunități de oameni care își doreau, cu toții, să fie măcar cinci minute în aceeași cameră cu el. În sinea lui, asta era adevărata răsplată pentru munca lui politică. Răsplata pentru toți anii în care au spus toți că e un populist. Pentru anii în care a fost la marginea politicii, ignorat de toată lumea, deși încerca, prin orice mijloace, să fie și el parte din discuția zilei. Astăzi, lucrurile vor arăta altfel.
În fața lui, toate luminile porniră deodată, obligându-l să închidă ochii pentru câteva clipe. Apoi îi deschise, iar în albastrul lor se văzu reflectată lumina metalică a neonului. Își intrase în rol și era gata să ofere tării discursul cel mai important din existența ei. Așa trebuia sa fie. Așa a fost scris.
– Sunteți gata?, îl întrebă o voce din fundal.
– Mai gata ca oricând, răspunse el, trăgând aer în piept.
Apoi, pe măsură ce expira, ușor, vocea din fundal începu să numere constant, monoton:
– Cinci, patru, trei, doi, unu. Start!
Acum, era doar el și camera. Făcea lucrul pe care știa cel mai bine să îl facă. Vindea celorlalți promisiunea unui viitor extraordinar. Și asta se întâmplă, în următoarele 10 minute.
– Cu 100 de ani înainte ca eu să mă fi născut, un om genial a scris o carte. Omul se numea Silvio Gesell, iar titlul cărții lui nu are nicio importanță. Ideea, însă, care stătea la baza acestei cărți e atât de importantă, încât am considerat că e misiunea mea să o fac, din nou, cunoscută, după atâta timp. O să vă spun, deci, în continuare, un plan prin care noi, oamenii, putem deveni mai buni unii cu alții. Un plan prin care multe din păcatele societății noastre pot fi eradicate în scurtă vreme. O soluție datorită căreia, peste ani de-acum înainte, urmașii nostri vor vorbi despre noi ca despre Întemeietorii unei noi ordini sociale. Pentru că menirea mea e să conduc această țară, și o voi face în scurtă vreme, planul despre care voi vorbi are câteva părți, pe care aș vrea să vi le detaliez imediat.
Mai întăi, să revenim la ideea lui Gesell. Pe scurt, Silvio a propus un nou tip de bani de hârtie care ar avea o dată de expirare. Pentru a evita expirarea, bancnotele ar trebui să fie periodic timbrate contra unei taxe. Plătești, și data de expirare se mută cu x luni mai încolo. Fără un nou timbru, banii devin absolut inutili. În acest sistem, economisirea banilor te-ar costa bani. Numai cheltuind sau investind banii, ai putea evita taxele de timbru.
Bun, v-ați putea întreba. Ideea mea genială e să vă iau banii munciți de voi, din greu? Și vreau să vă spun, din capul locului, că nu asta intenționez să fac. Dimpotrivă. Țin la voi. Mă interesează să vă meargă bine. Doar că, uneori, ca să ne meargă bine, trebuie să încercăm să privim lumea din jurul nostru și altfel.
Sigur, pe vremea când trăia Gesell, motivația din spatele ideii lui era alta. El voia să schimbe lumea finanțelor, voia să remodeleze sistemele financiare ale lumii, era un idealist. Noi, însă, avem alte lucruri mai importante de făcut.
Ce-ar fi dacă, vă întreb… ce-ar fi dacă mâine, la salariu, un om ar primi niște bani speciali, în locul celor de până acum? Dacă acei bani, speciali cum sunt ei, ar avea câteva proprietăți absolut extraordinare? Să le luăm pe rând. 1. Ar putea fi folosiți doar acolo unde este benefică utilizarea lor. Adică banii să funcționeze ca un filtru ce nu va permite plata pentru vicii care s-a dovedit că sunt fatale oamenilor (droguri de mare risc, spre exemplu). Ce poate fi mai benefic pentru societate decât eradicarea acestor vicii prin chiar eliminarea sursei lor de finanțare?
2. Apoi, acești bani speciali ar putea fi împărțiți în mai multe grupe, iar fiecare dintre acestea să poată fi destinate unor anumite cheltuieli. Spre exemplu, grupa servicii și produse pentru sănătate ar fi cea din care se pot face cheltuieli pentru alimente sănătoase, abonamente la sala de sport sau tratamente medicale preventive. Nu credeți că așa, chiar prin intermediul banilor, s-ar schimba dramatic sănătatea populației în câțiva ani, destul de puțini?
3. Banii ar putea avea diferite date de expirare, pentru că rolul lor este să învârtă societatea, nu să stea ascunși în depozite sau dulapuri. Nu îi cheltui până la 31 decembrie? Nu e nicio problemă, plătești 10% din ei pentru a le prelungi data de expirare. Și nu doar le prelungești data, dar le și oferi o nouă șansă la viață, pentru că atunci poți decide realocarea acestor bani în alte categorii decât cele în care au fost incluși inițial.
Și idei mai sunt multe, planul e complex, după cum vă spuneam, dar simt că, printre voi, sunt unii care se întreabă ”Și ce? Oricum oamenii nu vor respecta un astfel de sistem. Vor găsi ei ceva de făcut, ceva cu care să ocolească regulile”. Și aici, dragii mei, am încă o soluție. Echipa mea redactează, chiar la acest moment, un proiect de lege care va pune în aplicare noul sistem monetar, unul care introduce sancțiuni drastice și neașteptate pentru cei care nu respectă regulile. Iată câteva dintre ele.
1. Ce poate fi mai drastic decât dezactivarea forțată a banilor unei persoane? Nu respecți regulile, rămâi, imediat, fără niciun ban. Și nu doar că rămâi fără bani, dar nici nu poți primi, o vreme, de la alții, bani, oricum ar vrea să ți-i dea. Pentru că schimburile de bani între oameni vor fi transparente și vizibile sistemului, e ușor să impunem o astfel de restricție.
2. Apoi, o sancțiune mai puțin drastică ar fi să nu te lăsăm să cheltui bani în altă parte decât localitatea în care trăiești. Nu online, nu în alte localități. Doar acolo, în zona X, banii tăi au valoare. În alte localități, valoarea lor devine zero. Credeți că o astfel de persoană revine la gânduri mai bune cu privire la sistemul nostru?
3. Am discutat și despre oferirea unor bonificații ori impunerea unor penalități pentru anumite fapte. Cu alte cuvinte, dacă prin acțiunile tale ai fost de ajutor societății, putem decide să-ți extindem gratuit perioada de valabilitate a banilor pentru încă 5 ani. Sau, dacă ai fost un erou în comunitatea ta, putem decide să-ți deblocăm anumite categorii noi de cheltuieli pe care le poți face cu banii tăi, categorii accesibile doar celor care au dat dovadă de comportament exemplar în societate. Mergi la vot? Atunci primești o prelungire de 6 luni a valabilității banilor tăi. Nu mergi la vot? Ți se scad 6 luni din termenul de valabilitate. Dacă ești o lichea, dacă asculți doar de viciile tale și nu-ți pasă de ceilalți, atunci s-ar putea să pierzi anumite beneficii. Nu reciclezi, o lună poți cumpăra doar lucruri dintr-o clasă speciala, adică produse care nu au nevoie de reciclare.
Înțelegeți ideea.
Ajungem, așa, la ultima parte a planului meu. Trăim timpuri în care tehnologia ne permite să implementăm ideea lui Gesell într-un mod atât de complex încât probabil că el nu și-a imaginat vreodată că va fi posibil.
Deodată, sclipirea din ochii lui crescu în intensitate, iar politicianul își continuă discurul într-un limbaj aproape poetic
– Pasul întâi, începu el cu o voce fermă, va fi nașterea unei noi ere, o eră a monedei digitale absolute. Vom combina secretele criptomonedelor cu măiestria programării și puterea inteligenței artificiale, dând naștere unui nou tip de bani. Nu doar simpli bani, ci mesageri ai voinței noastre, purtători de reguli și principii, capabili să decidă unde și când să-și împlinească destinul.
Pasul al doilea, continuă el, va fi să împletim această nouă monedă cu viața noastră de zi cu zi. Băncile și aplicațiile de plată vor fi vasul prin care această monedă va curge, ajungând în fiecare colț al țării noastre, în fiecare casă și în fiecare mână. Ochii săi străluceau acum cu fervoarea unui visător care vede deja viitorul în fața ochilor.
Pasul al treilea, strigă plin de extaz ridicându-și mâna dreaptă ca un dirijor care pregătea o simfonie, va fi să înfășurăm acest sistem cu un voal de recompense și penalizări, exact ca într-un basm. Vor fi recompense pentru cei drepți și penalizări pentru cei care se abat de la cale. Un sistem de algoritmi va veghea asupra tuturor, decis să recompenseze faptele bune și să pedepsească pe cele rele.
Pasul al patrulea, va fi să avem ochi la fiecare colț al țării. Un sistem de monitorizare va veghea asupra regatului nostru digital, gata să intervina atunci când regulile sunt încălcate, un paznic nevăzut, dar mereu prezent. Simțea cum audiența din spatele ecranelor era acum învăluită într-o tăcere profundă, fiecare cuvânt al lui răsunând ca un ecou al unui viitor posibil. Acum, era momentul pentru lovitura finală.
Pasul al cincilea va fi să educăm și să luminăm poporul nostru. Să-l scoatem din negura nepăsării și a indolenței care s-a așternut peste noi de ani buni. Să îl ajutăm să vadă cum principiile, viața trăită corect, lumea întreagă, toate pot conspira pentru binele lui. Vom folosi puterea internetului și a rețelelor sociale pentru a răspândi cunoașterea despre acest nou sistem, pentru a-i învăța pe oameni cum să trăiască și să prospere sub aceste noi reguli. Va fi ca și cum am scrie împreună un nou capitol în cartea istoriei noastre.
Făcu o pauză și își imagină cum simțeau cei din spatele ecranelor greutatea a ceea ce însemna acest plan. Era o promisiune a unui viitor diferit, plin de posibilități, dar și de întrebări ispititoare. Era visul unui om transformat în realitate, un vis care putea schimba totul. Era o lume nouă.
În următoarele 100 de zile, voi face publice toate instrumentele de aplicare a acestui plan astfel încât, imediat după alegeri, să putem porni la treabă. Dacă vă doriți justiție socială, atunci votați-ne. Cu noi, oamenii asupriți până acum, oamenii care și-au dorit mereu ca lumea să fie altfel, oamenii care nu se regăsesc în ordinea lucrurilor de astăzi, toți vor găsi speranța. Așa am spus!
Luminile se stinseră, iar vocea din fundal spuse ”Gata, am închis live-ul”.
Politicianul începu să respire sacadat, marcat de efortul discursului său magnific. În starea de acum, simțea că poate muta orice munte din loc. Mai erau doar 100 de zile până la alegeri și, după, va începe o nouă eră.
–
Pentru mulți politicieni, în viitor, tehnologia ar putea fi răspunsul perfect la toate întrebările omenirii. Avem nevoie de sănătate mai bună? Tehnologia e cheia. Avem nevoie de educație mai bună? Tot prin tehnologie putem defini lumea nouă.
În realitate, acolo unde tehnologia este folosită exclusiv în scopul construirii unor soluții la cheie, fără ancorarea acestora în fibra societății pe care și-au propus să o remodeleze, se poate produce, cel mai probabil, ceea ce un autor numea, într-o carte pe care v-am recomandat-o în trecut, drept efectul nociv al tehnocrației: ”Nu vrea să fie responsabilă. Preferă să facă calcule, să ruleze sisteme expert și apoi să cloneze soluții pe bandă rulantă. Nu îi place să se gândească la problemele de implementare”.
Și banii sunt o tehnologie. Una care ne-a schimbat dramatic destinul, ca societate. Sigur, putem gândi că planuri precum cel prezentat în povestea de mai sus au, în spate, mugurii unor idei bune. Așa o fi, nu sunt specialist în finanțe. Și da, Silvio Gesell chiar a existat și merită să-i citiți povestea. Dar este incomplet să privim lucrurile fără să ne imaginăm monstruozitatea unui plan care ar condiționa comportamentul uman de activarea sau dezactivarea banilor în funcție de conformarea la reguli.
Revenind la Gesell, probabil că marea lui contribuție a fost să ne pună în vedere caracterul absolut virtual al unor construcții omenești, printre care și banii. Ei sunt, până la urmă, un produs al imaginației noastre și pot fi, prin urmare, supuși reinventării permanente.
Depinde doar de noi să înțelegem, până la capăt, care sunt valorile sociale pe care ar trebui să le punem deasupra altora, atunci când rescriem regulile banilor.
–
Îți mulțumim că ne citești. Povestirile noastre sunt menite să lanseze provocări, nu să câștige premii literare. În fond, lumea evoluează, fie că vrem, fie că nu. Iar viitorul ne va pune față în față cu lucruri pe care, într-un fel sau altul, va trebui să ni le imaginăm de pe acum pentru a le putea înțelege și integra în viața noastră, când va fi cazul. Ne auzim, în curând, cu un alt text. Prima povestire din serie se poate citi la această pagină.
